Microplasticele pot fi un pericol pentru creierul uman. Ce spun cercetătorii, riscul la care ne expunem
Un munte de dovezi arată că microplasticele se află în sângele nostru și sunt capabile să treacă de bariera hemato-encefalică a mamiferelor. Studii preliminare recente au dezvăluit potențialul impact pe care ele îl pot avea asupra creierului odată ajunse acolo.
Microplasticele pot fi un pericol pentru creierul uman
Microplasticele fac parte din realitatea vieții noastre. Vrem, nu vrem, le găsim peste tot, în apă, mâncare, ceai, pungile cu snacksuri ori pet-urile cu diverse băuturi.
Un studiu anterior a arătat că, pe săptămână, aparatul nostru respirator inhalează echivalentul cantității de plastic existentă într-un card bancar, într-un ritm de aproximativ 16,2 de bucățele de microplastic pe oră.
„Implicațiile pericolelor reprezentate de microplastice sunt alarmante, mai ales că cele secundare, expuse deja la mediul înconjurător, cauzează inflamații și mai severe ale creierului”, a spus biologul Sung-Kyun Choi, de la Institutul de Tehnologie și Știință Daegu Gyeongbuk (DGIST).
La ora actuală, trăim, efectiv, înconjurați de plastic: ne îmbrăcăm cu el, comunicăm cu el, mâncăm și bem din el, călătorim în el și tot așa. Doar în 2021, omenirea a produs o cantitate de 390 de milioane de tone de plastic.
Fiecare obiect din acest material înmagazinează mici fragmente cunoscute ca microplastice, și nu doar cât timp sunt folosite, ci pe tot parcursul existenței lor, chiar dacă sunt aruncate.
Expuse la intemperii naturale – ploi, lumină solară, vânturi – aceste mici fragmente își schimbă forma și structura înainte de a găsit un drum de intrare în organismele vii. Chiar înainte de a ne naște, absorbim deja cantități de plastic expus la mediul înconjurător.
Ce spun cercetătorii, riscul la care ne expunem
În timp ce studiile anterioare s-au axat pe efectele microplasticelor noi asupra celulelor creierului, biologul Hee-Yeon Kim și colegii săi de la DGIST au analizat, în schimb, impactul microplasticelor expuse deja la intemperii naturale, publicându-și concluziile în Environmental Research.
Ei au studiat modul în care celulele imune din creier – microglia – răspund la microplasticele vechi derivate din polistiren în comparație cu cele similare, dar noi, „proaspete”.
Echipa a hrănit șoareci timp de 7 zile cu microplastice expuse la intemperii, iar aceștia au prezentat ulterior un nivel crescut de particule inflamatorii în sângele lor. De asemenea, a sport și numărul de celule moarte din creier.
Apoi, cercetătorii au comparat rezultatele cu cele obținute pe mostre de celule microglia umane crescute în laborator.
Reprezentând aproximativ 10-15% din toate celulele creierului, microglia patrulează prin sistemul nervos central în căutarea obiectelor ce n-ar trebui să se afle acolo. Studiul anterior găsise microparticule de plastic acumulate în celulele microglia ale șoarecilor.
Kim și colegii săi au descoperit că microplasticele expuse la intemperii afectează proteinele implicate în transformarea zaharurilor în energie, crescând ponderea lor în celulele microglia de 10-15 ori mai mult, decât în celulele aparținând grupului de control, ce nu a fost hrănit cu microplastice. De asemenea, numărul de proteine ce joacă un rol în moartea celulelor creierului a crescut de cinci ori.
Cercetătorii au avansat ipoteza că acest lucru s-ar putea explica prin expunerea microplasticelor la lumina solară. Polistirenul absoarbe razele ultraviolete ce determină o fragilitate și o predispoziție mai mare a plasticului la fragmentare.
Această aglomerare de microplastice a dus la un răspuns inflamator mai sporit al celulelor creierului – mult mai sever decât în cazul dozelor echivalente de microplastice neexpuse la intemperii.
Chiar dacă aceste rezultate au fost obținute, deocamdată, doar pe șoareci și pe mostre de țesut uman, în condiții de laborator, faptul că acești poluanți pot produce asemenea efecte odată ajunși în creier arată cu claritate că microplasticele, mai ales cele expuse la intemperii, au un impact negativ major asupra sănătății creierului.